luni, 1 iulie 2013

Preot Tilita Al. Gheorghe






Poze Parintele Tilita







Poze Preot Tilita Al. Gheorghe







PREOT PROFESOR TILITA AL. GHEORGHE



    Părintele profesor Tiliţă Al. Gheorghe (n. 29 ianuarie 1960, Jud. Neamţ ; d. 13 decembrie 1998,  Mun. Bucureşti ) a fost un preot ortodox român , slujitor în Eparhia Sloboziei şi Călăraşilor, în satul Coslogeni, comuna Dichiseni , între anii 1984 -1998.
      Părintele profesor Tiliţă Al.Gheorghe s-a născut într-o familie simplă, fiind mezinul din cei trei copii ai acesteia.

      Tatăl, Tiliţă Alexandru, om cumpătat şi blând, era un sergent tânăr în Corpul Vânătorilor de Munte unde, în urma unui accident de instrucţie, şi-a fracturat multiplu ambele picioare( Fiind lăsat la vatră este nevoit să îşi întreţină familia îndeplinind mai multe meserii de-alungul vieţii, precum sudor, instalator în cadrul Direcţiei Generale a Rezervelor de Stat, pantofar. Era un desenator nativ, inventator, un abil şahist şi un pescar pasionat.)

       A urmat cursurile şcolii primare din comuna natală, făcând apoi doi ani de studiu la Seminarul Mânăstirii Neamţ şi terminându-şi studiile seminariale în cadrul Institutului Teologic Bucureşti. Finalizează cursurile universitare ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti, sub îndrumarea acad.prof.univ.dr. Emilian Popescu. Este învestit cu harul preoţiei de către ÎPS Nifon Mihăiţă, fiind primul preot hirotonit de acesta de la numirea Sa ca Arhiereu.
       Este numit preot al Bisericii Sf.Ierarh Nicolae din Coslogeni, comuna Dichiseni, Jud. Călăraşi unde se va distinge prin pioasă slujire, râvnă şi trăire duhovnicească. Bun predicator şi duhovnic, este foarte apropiat şi apreciat de credincioşi. Neobosit în activitatea socială, ziditor de suflete, Părintele îşi ajută credincioşii la orice oră din zi şi din noapte, punând mereu Lucrarea Faptelor Bisericii pe primul loc, chiar în timpul prigonirii comuniste, atrăgându-şi nu de multe ori mânia Conducerii acelor vremuri pentru învăţămintele creştine pure pe care le propovăduia fără frică. Se purcede la găsirea unei case parohiale, Parohia neavând una, Părintele locuind cu familia,la începutul drumului pastoral, într-o cămăruţa închiriată de la nişte bătrâni. Din fonduri personale şi puţinele donaţii, se reuşeşte cumpărarea unei case parohiale în anul 1986, cu suma de 77.000 de lei. Se consolidează locaşul Bisericii , găsit într-o situaţie deplorabilă şi slăbit de cutremurul din 1977, se construieşte turnul clopotniţei, se pun icoane pe placaj de lemn pe pereţii Bisericii (motivul punerii de icoane şi nu al unei picturi este relativ simplu, deşi au fost speculaţii negative: făcând un studiu în acea vreme şi găsindu-se că Biserica este făcută din paiantă şi lipită cu lut,o eventuală adăugire a unei tencuieli, care să permită fresca, ar fi slăbit constituţia bisericii, astfel că s-a hotărât, de către Părintele şi Consiliul Parohial, aducerea de picturi executate de Parintele Ionescu? ); grădina bisericii şi cea a casei parohiale suferă modificări peisagistice, plantându-se arbori, arbuşti şi flori. Dintr-un nuc bătrân, prilej de ceartă între vecini, Părintele a dispus sculptarea unei troiţe, care se află şi astăzi în curtea Bisericii. Schimbări materiale se produc şi la locaşul Paraclisului Sfintei Cruci, unde se consolidează mica clădire, se pun icoane, se plantează pomi, mai târziu construindu-se o parcare şi o fântână( devenită magazin bisericesc). Părintele dorea o eventuală strămutare a satului Coslogeni (a locuitorilor satului Libertatea care au fost strămutaţi la Coslogeni si în alte sate din Bărăgan) pe locul fostei vetre a satului ( satul Libertatea) unde se mai afla doar vechea Biserică, părăsită, lăsată în paragină şi pângărită de comunişti. Biserica Libertatea avea o frumoasă pictură, din păcate scrijelită cu insulte variate şi afumată de focurile celor care mai poposeau pe acolo. Părintele a pus uşi şi a îngrădit acest locaş, cu toate acestea strămutarea satului nu s-a mai produs şi Părintele nu a mai apucat să vadă biserica refăcută, aşa cum îşi dorea. 
   Părintele face cateheză cu tinerii, de care era foarte apropiat, încercând aducerea acestora pe calea mântuirii, reuşind să producă schimbări drastice în existenţa spirituală a unora dintre aceştia, deveniţi mai târziu preoţi si Arhierei vrednici ai Sfintei noastre Biserici. Părintele a sprijinit material mai multe familii nevoiaşe şi a menţinut în şcoli şi facultăţi tineri fără posibilităţi, unii dintre aceştia învăţând în casa parohială alături de copiii Părintelui. La catedrala Sfântul Nicolae organiza în fiecare vineri un curs de Noul Testament şi de limbi străine (engleză, franceză). 
   Activitatea intensă pastorală aducea roade mai ales atunci existau cazuri de femei ce doreau avortul, nu de multe ori Părintele, prin rugăciunile sale, schimbând vrerea ucigaşă ce încolţise în inimile acestora, devenind fericite mame şi nefăcându-se părtaşe de acest păcat atât de răspândit în vremurile noastre. 
   Activitatea misionară neobosită a făcut ca în urma inundaţiilor din 1991 în Regiunea Moldovei, Părintele să strângă fonduri în bani şi produse alimentare ( de la domnul inginer Poenaru Ştefan şi alţi dreptcredincioşi ai parohiei) şi să le ducă (cu un tir cu parbrizul spart) până la Podoleni, Judeţul Neamţ. Rugăciunile şi predicile profunde au rămas în amintirea colectivă a celor care au asistat la slujbele ţinute de către Părintele, atât la Sfânta Biserică Sf.Ierarh Nicolae şi la Sfânta Cruce , cât şi în alte ocazii şi locaţii de Dumnezeu rânduite. Rugăciunile ţinute la Sfânta Cruce ( mai ales de Izvorul Tămăduirii) adunau credincioşi din toată ţara şi de peste hotare care căutau alinare şi izbăvire din boli de tot felul, iar, deşi la Sfânta Cruce bisericuţa era neîncăpătoare şi lumea se aduna în jurul acesteia, nu puteai găsi un loc mai bun pentru a simţi mâna taumaturgică a lui Dumnezeu, căci aşa cum spunea Părintele: „fiecare lucru are un centru de greutate în această lume, aşa şi rugăciunea şi-a găsit un centru de greutate în această încăpere mică”.
   În anul 1997 este numit Director al Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti Călăraşi iar în anul 1998 devine inspector de religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Călăraşi, activând în această perioadă şi ca profesor de Noul şi Vechiul Testament la Grupul Şcolar „Ştefan Bănulescu”, fostul Liceu Pedagogic. Tot în anul 1998 este propus în vederea obţinerii unei burse de studiu în Grecia, unde şi pleacă de altfel, revenind în ţară după doar câteva luni, din cauza problemelor de sănătate care îi vor curma prematur viaţa. Au rămas în urmă doi copii şi o soţie care s-au sacrificat cu Părintele pentru bunăstarea materială şi spirituală a bisericii unde erau slujitori.

Notă: Deşi timpul trece , Părintele încă dăinuie în inimile unora dintre noi. Mai puţini in fiecare an, căci timpul estompează sentimente şi trăiri şi anamneze, dar totuşi încă persistă chipul blând, de Icoană, care deseori doar din privirea albastră ne glăsuia credinţă. Încă persistă faptele iar vocea  Părintelui reverberează din biserică ,afară, peste mormântul lui, unde încă se adună flori şi cineva îşi mai spune păsurile, ca într-o eternă spovedanie a trecutului...